×

A- A+

Ce probleme oftalmologice apar între 1 și 3 ani?

Dr. Andreea Ciubotaru – medic primar oftalmolog

Cataracta și glaucomul pot fi detectate și la această vârstă. Aceste afecțiuni necesită intervenție chirurgicală de urgență. Dar cel mai frecvent le întâlnim la copiii mici cu strabism, afecțiune remarcată cu ușurință de părinți.

Practic, este vorba despre un ochi “fugit spre nas”( strabism convergent) sau “spre ureche” ((strabism divergent), mai rar “in sus sau in jos”.

Această afecțiune nu este o simplă problemă estetică, ea ascunde de fapt lipsa vederii binoculare – copilul nu poate privi simultan cu ambii ochi. Adică el nu poate suprapune imaginile astfel încât să vadă în spațiu.

Ochelarii de cele mai multe ori sunt necesari!

Aceștia trebuie prescrişi cât mai devreme, uneori chiar înainte de un an dacă este vorba de un viciu de refracţie mare. Dacă ochelarii potriviți nu sunt purtaţi din timp, deviaţia oculară va deveni mare, iar copilul va avea nevoie, în următorii ani de o intervenție chirurgicală de corecţie a strabismului.

Foarte rar, strabismul apare secundar unei leziuni retiniene. De exemplu, retinopatie de prematuritate, cicatrici pricinuite de infecții sau leziuni degenerative retiniene. Sau apare strabismul ca urmare a unei opacifieri a cristalinului sau corneei, problemă care trebuie diagnosticată! Destul de frecvent, strabismul ascunde un ochi leneș (ambliopia), adică un ochi care vede mai slab în ciuda faptului că i se dă corecția bună de ochelari și arată anatomic fără leziuni, ca un ochi normal.

Când este urgent controlul copilului la oftalmopediatru:

Dacă mama observă că celui mic un ochi îi “fuge” chiar și foarte puțin spre nasuc.

Rețineți! Părintele nu trebuie să aștepte ca cel mic să împlinească 3 anișori pentru ca medicul să-i măsoare dioptriile cu ajutorul autorefractometrului (Dioptronului). Astăzi, există tehnici speciale, așa cum sunt schiascopia și refractometria computerizată. Ei, bine, cu ajutorul acestora medicul oftalmopediatru poate determina viciile de refractie (dioptriile) și la sugari.

Dacă este vorba de dioptrii mari și ochelarii sunt purtați chiar de la vârste mici există șansa corecției totale a deviației oculare, fără să mai fie nevoie de operație.

Dacă mama obeservă că cel mic închide un ochi la lumină puternică. Acesta poate să fie un indiciu de strabism divergent: copilului îi “fuge” ochiul spre ureche, moment în care vede dublu şi de aceea îl închide.

Dacă există o deviație strabică mare a unui ochi – copilului îi fuge mult spre nas același ochi -, iar ochiul sănătos este mereu drept, ar trebui să existe suspiciunea de ochi leneș. Adică de ochi ambliop. Explicația este aceea că cel mic preferă să privească cu ochiul sănătos, cel drept, în timp ce ochiul fugit este rar folosit și atunci se lenevește.

Atunci când copilului i se acoperă pe rând fiecare ochi și obervăm acasă că ne lovim de protestele lui.

Mai exact, există protest la acoperirea unuia dintre ochi comparativ cu celălalt, este posibil să existe diagnosticul de ambliopie. În mod firesc, normal, dacă acoperim ochiul bun copilul nu este mulțumit cum vede cu ochiul slab și protestează.