×

A- A+

Consultul oftalmologic: cu sau fără picături

Dr. Andreea Ciubotaru – medic primar oftalmolog

Mulți părinți ne întreabă de ce este necesar să le punem picături copiilor lor, mai ales că adesea vederea lor este bună și nu există semne de boală.

Ce rol au picăturile în cadrul controlului oftalmologic

Ei, bine, pentru a înțelege motivul, trebuie să aflăm mai întâi cum funcționează ochiul. Dar și ce rol au picăturile și ce informații noi ne furnizează ele și cum le utilizăm în practica medicală pentru beneficiul pacientului.

Ochiul poate fi asemănat cu un aparat de fotografiat. Pupila este diafragma, iar prin mărirea, respectiv micșorarea deschiderii sale lasă să pătrundă mai multă sau mai puțină lumină în interior. Cristalinul, lentila “activă” a ochiului, este asemenea obiectivului, care prin modificarea puterii dioptrice focalizează imaginea pe retină, asigurându-i claritatea.

Acest lucru este posibil prin contracția unor mușchi mici din interiorul ochiului – mușchii ciliari. Acțiunea lor duce la bombarea sau aplatizarea curburii cristalinului, iar procesul se numește “acomodație”.

Deoarece copiii au o amplitudine a acomodației foarte mare, este posibil ca acuitatea lor vizuală să fie bună, în ciuda unor erori de refracție semnificative.

Atunci când măsurăm dioptriile fără picături, mușchii ciliari sunt activi. Astfel, aparatul va înregistra fie o valoare mai mică a hipermetropiei, fie o falsă miopie în cazul emetropilor sau, la pacienții miopi, o dioptrie mai mare decât cea reală.

Diferențele dintre dioptria reală și cea măsurată de dioptron sunt cu atât mai mari cu cât ochiul este mai obosit. Oboseala este amplificată și de munca cu orele în fața laptopului, a timpului îndelungat petrecut pe tabletă sau telefon, dar și cititul în condiții de iluminare insuficientă.

Un viciu de refracție peste limita normalului poate duce în timp la apariția strabismului, ochiului leneș (ambliopia), durerilor de cap și a oboselii acomodației (astenopia acomodativă).

De asemenea, medicul oftalmolog ar putea dori să examineze în detaliu structurile interne ale ochiului – cristalinul, nervul optic, macula, retina periferică și vasele de sânge retiniene, prin dilatarea pupilei. Anumite patologii ale retinei sau chiar cataracta ar putea trece în caz contrar neobservate.

La copil este foarte important să diagnosticăm și să tratăm la timp afecțiuni precum cele menționate mai sus, pentru a nu exista repercursiuni pe termen lung asupra vederii. Cataracta congenitală nediagnosticată precoce poate duce la scăderea permanentă a acuității vizuale și de multe ori la apariția nistagmusului. Strabismele sau erorile mari de refracție pot favoriza apariția ambliopiei, tratabilă optim înaintea vârstei de 8 ani.

Este recomandat ca măcar primul examen oftalmologic să fie făcut cu picături, iar examinarea fundului de ochi cu dilatare să se facă periodic, inclusiv la pacientul adult.

Efectele secundare cele mai frecvente ale picăturilor sunt o ușoară senzație de usturime. Aceasta persistă câteva secunde. Ulterior are loc dilatarea pupilei, dar va exista și o ușoară fotofobie (disconfort la lumină) și vederea încețoșată timp de 3-6 ore sau chiar 24 de ore. 

În ciuda acestor neajunsuri, picăturile sunt esențiale pentru măsurarea cu acuratețe a dioptriile. Totodată, cu ajutorul lor putem să prescriem corecția optică cea mai potrivită. De asemenea, ne permit o bună vizualizare a structurilor din interiorul ochiului și, în unele situații, fac vizibil un strabism latent, care altfel poate fi bine compensat, dar necesită corecție optică pentru a nu deveni manifest.